MARSR'UT, marsrute, s.n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei masini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă si nu ia vagoane din vreo staţie de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe masini. [Var.: marsr'ută s.f.] - Din rus. marsrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.
Sursă : DEX'98 (23159)  - claudia

MARSR'UT s. v. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu.
Sursă : Sinonime (192400)  - siveco

marsr'ut s. n. (sil. mt. mars-), pl. marsr'ute
Sursă : DOR (259767)  - siveco

MARSR'UT ~e f. 1) Linie a unei căi de comunicare (sosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităţilor. 2) Metodă de deservire a mai multor masini într-o ordine stabilită dinainte. /<rus. marsrut, fr. marcheroute, germ. Marschroute
Sursă : NODEX (342361)  - siveco